Motivația dă direcția

De ceva vreme meditez și sunt atent la motivațiile care stau în spatele acțiunilor oamenilor. Uneori e simplu să observi că dacă ceva nu merge bine în viața cuiva (inclusiv a mea), pe la rădăcini probabil au fost ceva motivații care au distorsionat cursul. Ca și lider care imi doresc să îi împuternicesc pe alții în a sluji sau ca și consilier care doar urmăresc vindecarea și reabilitarea oamenilor îmi dau seama că motivația este unul dintre cele mai importante elemente de urmărit. Motivația este ca un fir roșu în jurul căruia se construiește viața oamenilor. Uneori nu putem discerne motivațiile, însă rezultatete (roadele) lor se văd întotdeauna. Sunt cațiva ani de când lucrez cu oamenii în mod direct și m-aș fi bucurat să mă fi învățat cineva, la începuturi, că motivația oamenilor nu este întotdeauna curată, clară, deși ei spun ca e (conștient sau inconștient).

Motivația este motorul care mișcă oamenii într-o direcție sau în alta. Motivația stă la baza gândurilor și acțiunilor noastre, este impulsul care ne mișcă mintea, sentimentele și trupul. Oamenii se căsătoresc având diferite motivații în spate: dragoste, sex, bani, singuratate, vârstă (ne)corespunzătoare. Mergem la o școală pentru că ne împinge ceva sau cineva: părinții, cultura socială, anturajul, prietenii, dorința de a deveni cineva sau ceva, dorința de a face bani, etc. Uneori ne alegem și biserica pe baza motivațiilor gresite: dorința de a fii acceptat, iubit, ascultat, înțeles, iar dacă nu se întâmpla asta trecem la urmatoarea biserică sau soție sau loc de muncă, oraș sau țară. Din păcate, acest ciclu va ține toata viața, daca nu ne analizăm motivațiile: să îndrepăm ce este cârn, să creștem ce e curat. Cel mai interesant lucru este ca toți, indiferent de motivații, avem asteptări absurde ca lucrurile din viață să funcționeze bine. Unii chiar sunt surpinși că viața le joacă feste, deși ei știu clar că au clădit greșit.

Este ciudat să zidești pe gunoaie și să te aștepți ca totul să fie roz. Principiul general valabil este și va rămâne următorul:

  • ceea ce semeni, aceea culegi
  • unde semeni, acolo vei culege
  • întotdeauna culegi mai târziu decât ai semănat
  • întotdeauna vei culege mai mult decât ai semănat
  • întotdeauna vei culege CEVA pentru că întotdeauna semănăm CEVA.

Unele motivații sunt ascunse sau nu. Și cele ascunse vor ieși la iveală cândva, ca și sămânța semănată care la un moment dat germinează.

O comunitate/societate ideală este societatea unde toți sunt altruiști. Exemplul perfect este Isus. El a venit să dea, nu Și-a căutat interesul, nu a dat din coate pentru ca Lui să îi meargă bine. Motivația ne împarte în două: altruiști și egoiști, dumnezeiești sau firești.

Nu uita, „de ce”-urile consecutive întotdeauna te conduc la rădăcini. De ce gândesc ceea ce gândesc? De ce fac ceea ce fac? Puțini se autocorectează constant, puțini își pun astfel de întrebări, și mai puțini se fac vulnerabili înaintea altor oameni, înaintea lui Dumenzeu. Cine o face, propășește.

Facebook Comments
Poti da share pe:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestEmail this to someonePrint this pageShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *