Scara capetelor

Nu mi-a plăcut istoria în școală. Probabil din cauza mâniei manifestate chiar prin bătaie, direct proporțională cu greutatea corporală, a profesoarei noastre „dragi” de istorie. Pe vremea copilăriei mele elevii erau cei bătuți de profesori, nu invers. Astăzi mă pasionează istoria mai mult, mai ales istoria bisericii și a modului cum culturile au fost transformate în mod pozitiv sau negativ de spiritualitate.

În ultimii ani am fost pasionat să observ un element istoric repetitiv. Se spune că toți liderii sunt ispitiți în cel puțin unul din următoarele trei lucruri: glorie, femei sau bani (3G: Glory, Girls, Gold). Cea mai perfidă, comună și greu de detectat cred că este gloria sau dorința de afirmare personală. Uneori fără să ne dăm seama alunecăm în dorința inconstientă dupa glorie, după cuvinte sau fapte care să impresioneze. De aceea soția, soțul, prietenii, mentorii, sau câte un blogger, sunt persoane excelente care ne pot atrage atenția și ne pot corecta, dacă ne deschidem și dacă ne poziționăm corect față de ei.

Întotdeauna am crezut (și cred încă) că dictatorii nu sunt singurii vinovați de piedestalul pe care au ajuns. Diferența dintre „lingăi” și prieteni sinceri nu este greu de detectat: de la unii auzim numai ce cred ei că ne-ar place să auzim. Avem mare nevoie de oameni care să vorbeasca sincer, să ne încurajeze și să ne mustre în mod echilibrat.

Istoria se repetă întotdeuna și e frumoasă când îi înțelegi menirea și înveți din ea. Am observat totusi că marea majoritate a oamenilor se încăpățânează să învețe doar din experiențele personale, lucru trist de altfel.

Când ne dorim gloria cu orice preț, inevitabil începem să urcăm pe scara capetelor. Din pacate urcarea este iluzorie și temporară. Vorbesc trist, din experiențele proprii. Toți liderii care au ajuns la un moment dat să fie blocați sau să fie dați la o parte, urându-se pe ei înșisi și urâți de oameni, au folosit în ascensiunea lor acelasi tertip: au urcat călcându-i pe alții.

Din păcate sunt multi lideri bisericești și azi care probabil și neintenționat, se folosesc de aceleași scări. Un semnal de alarmă și un motiv de meditație e bun, mai ales pentru începători. Am crezut uneori că dacă dau cu piatra în cineva sau în ceva, arat oamenilor cât sunt eu de puternic sau de bun țintas, sau cât de bine pot să văd eu lucrurile și alții cât sunt de orbi. Sunt încă mulți care cred că ei devin mai valoroși expunând greșelile altora. Realitatea este că sunt multe cazuri când ele nici măcar nu sunt greșeli, ci doar le vedem noi așa, având ochelarii proprii puși pe nas. E important să ținem cont de contextele diferite în care trăim, de experiențele persoanale care ne fac unici, de darurile cu care în mod unic am fost înzestrați și de chemările diferite ale fiecăruia. Probabil unul dintre cele mai grele lucruri pe care suntem chemați să le facem ca și oameni este să ne punem în pielea altor oameni și să încercăm să îi înțelegem. Cine reușeste asta, e tare. Cine nu, e mediocru. A fost nevoie ca Isus să vină să ne învețe și această experiență, lăsând cerul și venind să ia chip de om.

Primul eveniment relatat mai pe larg din istoria de dinaintea umanității a fost un eveniment în care unul a vrut să arate cât e el de bun punându-se în locul Altcuiva. De asemenea, mai știu pe Unul care a demonstrat cât e El de bun acoperind greșelile altora.

În ultimul timp am văzut tot mai multe evenimente și oameni care în loc să arate și să dezvăluie adevăruri învelite în dragoste s-au concentrat spre a arăta lumii minciuni întunecate. Au ieșit oameni în stradă ca să ne arate cât de răi sunt unii (lucru adevărat de altfel, nu contest), în loc să arate cât de bun e Isus. Expunerea răutății și concentrarea asupra acestui lucru nu ne face oameni mai buni. Am vazut și văd predicatori care vorbesc mai mult de minciună decât de adevăr, de blesteme mai mult decât de binecuvântare, de păcat mai mult decât de fapte bune, de viitor sumbru mai mult decât de un prezent glorios, crezând că așa o să îi scutească pe oameni de a greși și că astfel îi pun pe „calea cea bună”. Lucrurile nu funcționeaza așa, mulți au sfârșit-o rău aplicând această metodă. Istoria și biblia ne arată clar: la ce te te uiți și la ce îi dai atenție, va determina direcția ta; încotro te uiți într-acolo te vei îndrepta; ce semeni aceea vei culege.

 

Toți cei care aruncă cu noroi în alții sfârșesc având o groapă sub ei. Dacă nu ai nimic bun de zis de cineva, mai caută sau taci.

Facebook Comments
Poti da share pe:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestEmail this to someonePrint this pageShare on LinkedInShare on StumbleUponShare on Tumblr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *