În vremurile bune, aproape toți oamenii sunt la fel. Nu se văd măștile. În vremurile de criză însă, când oamenii sunt “presați”, iese din ei ceea ce este în ei. Au și crizele laturile lor pozitive.

Tragedia poporului nostru a fost perpetuată mereu de lipsa de discernământ a oamenilor, atunci când și-au ales liderii. Se spune că o națiune are coducătorii pe care îi merită.

Am să mă opresc puțin la această afirmație care nu cred că este adevarată în totalitate. Cu mulți  am în urmă am început să fiu mai atent la istoriografia și psihologia poporului român. Suntem un popor de oameni inteligenți și buni, dar de prea multe ori naivi. Ne-am încrezut și ne încredem prea mult în cuvinte dulcegi, în zâmbetele false, în oameni mincinoși care ar face și ar spune orice pentru a-și atinge scopurile personale. Și parcă… șirul acesor oameni nu se mai termină. Oameni cu sufletul gol, cu stimă de sine scazută care tânjesc să devină vociferali, vizibili și importanți în ochii altora, pentru că așa cred ei ca devin valoroși. Prea mulți oameni fără caracter dau lecții de etică. Prea multe nonvalori au microfoanele în mână și camerele video orientate spre ei, prea mulți se autoproclamă ca fiind demni de urmat.

Și noi, neam de oameni buni, i-am crezut mereu că spun adevărul pe care nici chiar ei inșiși nu îl credeau… prin asta făcându-ne complici propășirii răului.

Ni s-a oferit o criză cu potențial revelator pentru fiecare dintre noi. Criza scoate la iveală lucruri din oameni, pune lanterna pe oameni și-i face transparenți, cu bune și rele. 

De ce vă spun aceste lucruri?

Toate probleme omenirii sunt generate de lipsa de dragoste adevarată față de semeni. Când se ridică oameni iubitori, cei din jurul lor, orașele, națiunile înfloresc. Urmăriți dragostea, căutați-o, arătați-o, manifestați-o! Dragostea nu caută folosul propriu!

Intrăm într-o nouă faza a crizei. Este ca un tsunami care se retrage și lasă în urma lui un haos. Acum este timpul să facem bine tuturor. Sunt categorii sociale care suferă mai mult. Exista riscul ca subiectul să-și piardă din intensitate și să revenim la viețile de dinainte. Dacă facem asta, nu am învățat nimic, s-a suferit degeaba.

Căutați să faceți bine, dar fără să îl trâmbițați. Iubiți fără a vă lăuda cu asta. “Să nu știe stânga ce face dreapta” este un principiu etern de binefacere.

Dragostea adevarată nu se laudă, nu se mândrește. Este testul nostru, al tuturor, dar în special al liderilor.

Este important ca liderii să înțeleagă că această națiune are mare nevoie de conducători altruiști și înțelepți. Este important să se ridice lideri cu suflet curat, nealterați, iubitori de țară, jertfitori. Este timpul să ne ridicăm toși și să iubim cu adevărat.