Aș fi un mare fățarnic dacă aș spune că sportul este unul din marile mele pasiuni în momentul de față. A fost cândva, dar viața a hotărât altceva pentru mine.

În copilărie și adolescență am fost înscris în câteva cluburi și am fost la câteva competiții locale și chiar naționale: judo (vreo 2 ani), tir (în spatele stadionului UTA), fotbal (pe fostul stadion Strungul) și polo (la Pădurice, selecționat pentru echipa de juniori ai Aradului).

Din păcate, am avut câteva probleme de sănătate grave și a trebuit să renunț la tot, pentru totdeauna.

Problemele au trecut după câțiva ani iar sportul nu a mai revenit în viața mea.

Însă înțelegerea faptului că sportul este important este pregnantă. Știu foarte bine că mintea sănătoasă stă într-un corp sănătos iar sportul este esențial pentru acest lucru. Am reușit să păstrez doar pasiunea pentru drumețiile montane.

Aceste zile vreau să le dedic sportului arădean. Mă voi întâlni, pentru o cât mai amplă documentare, cu persoane cheie din sport. Vreau să ascult toate părerile legate de situația sportului local. Am urmărit foarte atent toată situația stadionului UTA, am citit și citesc, vorbesc cu mulți și ascult tot ce ajunge la mine pentru a înțelege cât mai multe despre tot sportul arădean: UTA, ICIM, Amefa și alte cluburi.

Chiar fiind într-o oarecare neutralitate față de sport, este clar că municipalitatea a ignorat și chiar a erodat sportul arădean. Ce să mai vorbim despre promovarea și susținerea noilor valori, a pepinierelor? Au fost distruse stadioane istorice, investițiile lipsesc cu desăvârșire sau au fost făcute predominant în scop electoral, cu multe erori și întârzâiat. Sportul a fost pur și simplu, batjocorit.

Daca ai gânduri, idei sau propuneri legate de sportul Aradului, scrie-mi.

Este timpul să se oprească bataia de joc față de valorile orașului!